Category Archives

27 Articles

Despre Lume

Hai să facem un experiment social

Posted by Andrei Ionita on
Hai să facem un experiment social

Îți propun o chestie pe care sa o experimentezi atunci când simți ca nu te ridici la înălțimea așteptărilor celor din jurul tau: Părinți, superiori ierarhici, iubit, etc.

Ești pregătit? E cat se poate de simplu! Mai simplu decât 1+1 și totuși genial când vine vorba de a crește încrederea în tine și de a-ți face viața mai frumoasă. Așadar, ești pregătit? Iată ce trebuie să faci:

Pentru câteva zile pronunță greșit niște cuvinte. Eventual niște cuvinte uzuale. Eu prefer hî și mî  sau miscelanios. O să vezi cum nimeni din jurul tău nu te corectează, deși se uită ciudat la tine, semn că au înțeles că faci o greșeală prostească, dar nu vor să îți spună.

Acum după ce ai făcut asta, întoarce-te pe acest blog și spune-mi două argumente pentru care ar trebui să îți pese de părerea unor oameni care nu îți împărtășesc părerea lor despre tine 🙂 Eu n-am reușit să găsesc până acum, dar cu fiecare încercare eșuată, mă simt mai bine cu mine. Iar dacă ți-e frică să nu cumva să cazi în extrema opusă, citește acest post. Are suficient de mult sens încât să echilibreze lucrurile.

Despre Lume

Hai sa ne spunem pe nume!

Posted by Andrei Ionita on
Hai sa ne spunem pe nume!

Cand am ajuns la casa de marcat, m-am uitat pe ecusonul lui si i-am zis Salut, Mihai!. Un gest banal, intr-un context plictisitor, aparent. Insa Mihai s-a uitat la mine total nedumerit si mi-a zis :

-Mi s-a parut ca mi-ati spus pe nume
-Pai da, nu de-asta ai ecuson?

După discuția asta mi-a povestit că nimeni nu îi zice niciodată pe nume. Că în general oamenii își iau cumpărăturile, răspund la salut și pleacă. Toate astea pe un ton oarecum entuziast.

Chestia asta m-a făcut să mă gândesc că lumea ar fi un loc mai bun dacă ne-am spune pe nume de fiecare dată când ne adresăm unii altora. Nu degeaba în call center se practică personalizarea conversației cu clientul.

Despre Lume

Cel mai prost review pentru cel mai prost film pentru țărăncuțe

Posted by Andrei Ionita on
Cel mai prost review pentru cel mai prost film pentru țărăncuțe

Hai să vă povestesc cum a fost la 50 shades.

Am încercat să mă lepăd de toate prejudecățile înainte de a merge. Să uit că îi place mamei, să trec peste faptul că jumătate din public era format din doamne 45+, iar cealaltă jumătate din grupuri de fete. Am încercat și reușit să nu mă simt dubios din cauza raportului dintre bărbați și femei de 30:1 și să mă duc cu inima deschisă, gata să primesc înțelepciunea sexului cu bătăiță.

2 ore mai târziu, pot concluziona că e cel mai prost film pentru țărăncuțe văzut vreodată. Și țineți cont că la un moment dat m-am uitat la Vampire Diaries, apogeul imbecilității in privința relațiilor interumane.

Omul (eroul vreau să zic)  are o grămadă de bani, și o alege pe tipă care e proastă, un pic urâțică la față, comună și virgină, cu sexualitatea unui strungar. Nu numai că o alege, dar dezvoltă o obsesie de clasa a 8-a. Visul umed al tuturor casierelor de la Kaufland, ce să mai.

După aia urmează mult bla-bla, o leagă un pic, fac dragoste, ei îi place să fie dominată și aia e, se termină. Nu fir epic, nu momentele subiectului, nimic. Pur și simplu o înșiruire de imagini cu temă sexual-adolescentină.

Și cel mai interesant: La un moment dat, cei doi au ajuns la concluzia că ar fi cazul ca băiatul, cu puternice înclinații BDSM, și cu o cameră plină de cătușe, bile anale, țepi și chestii de genul ăsta să o pedepsească în cel mai brutal, autoritar și dureros mod cu putință. Băiat care, să reținem, o ardea BDSM de vreo 12 ani.

Și ce metodă credeți că alege ca să o pedepsească brutal, să o supună, și să își exteriorizeze demonii interiori? O bate de 6 ori cu cureaua peste buci. Dintre toate lucrurile dureroase, bile anale și alte asemenea chestii pe care i le-ar putea face,  el o bate cu cureaua peste fund.

Ah, și o pune să numere de câte ori o plesnește.

Partea bună e că melodia a fost ok. Am aflat după că erau mai multe, nu era aceeași, de mai multe ori pe durata filmului 🙂

PS: Dacă vreți totuși să vedeți un porno prost, vă recomand să nu stați la coadă sau să vă faceți rezervare peste două săptămâni la mall, ci să mergeți la Patria unde e decent.

551512_661678287277827_1790999018957258848_n

Despre Lume

Priorități: Diploma vs. Cunoștințe

Posted by Andrei Ionita on
Priorități: Diploma vs. Cunoștințe

Certificat de șmecher

și când zic cunoștințe mă refer la chestii pe care le aduni în creier și apoi le scoți în lume ca să îți atingi scopurile.

Certificat de șmecher

Google Organizează și anul ăsta Online Marketing Academy. Este un curs de SEM pentru studenți, absolut gratuit, la care eu m-am înscris pentru al doilea an consecutiv abia în al doilea semestru.

Au și o pagină, unde altundeva decât pe Google+, în care participanții pun întrebări referitor la program și chestii adminstrativ-gospodărești. Care crezi că e subiectul a 80% dintre întrebările de acolo. Ți-am dat deja răspunsul în titlu, nu te obosi să răspunzi.

Diplome, diplome și condițiile de obținere a diplomelor. Nimic despre aplicarea cunoștințelor, oportunități de angajare sau despre cum să faci ceva cu chestiile pe care le înveți acolo. Nu. Pur și simplu diplome pe care să le pună în CV, cu care să mergi să te angajezi, angajatorul să îți dea un post conform valorii tale (adică Ø) și să fii condamnat la o viață în care faci ceea ce te-a pus primul tău patron să faci.

Ar mai trebui să treacă câteva generații pentru ca timpul să șteargă comunismul și orientarea cantitativă din conștiința noastră socială.

Despre Lume

Muncă și Viziune Despre Muncă

Posted by Andrei Ionita on
Muncă și Viziune Despre Muncă

Tocmai ce m-am întors de la o montare de geamuri termopan, executată alături de taică-miu. În ciuda divergențelor specifice conflictului dintre generații, îl respect pe tata. Își întreține familia muncind pe cont propriu și nu așteaptă să-i pice din cer. Dacă e de muncă, muncește, dacă nu e de muncă e cumpătat și are grijă de bani.

La montarea despre care vorbeam mai sus, n-a trebuit să fac mare lucru, ci doar să car geamurile pe scări, să bag un șurub sau să scot cu ranga niște cuie. Adică lejereanu. Pentru 5 ore de făcut treburi de genul am primit cam cât primeam într-o zi la vechiul loc de muncă.

Și totuși, oricât mi-ar plăcea momentele astea tată-fiu, n-aș face asta for a living. De fapt, n-aș face niciun fel de muncă fizică decât dacă ar fi neapărat necesar ca să nu mor. Nu e vorba de aroganță, doar că eu nu-mi doresc asta pentru mine. Că doar cineva trebuie să facă toate lucrurile alea. Măcar de dragul economiei, dacă nu de plăcere. Și eu nu vreau să fiu eu acel cineva.

Și mă gândesc că n-aș fi ajuns la concluzia din paragraful de mai sus dacă n-aș fi fost pus în situația de a munci, pe bune, cu mâinile jos de pe taste. Ceea ce ar putea fi o idee extraordinară pentru elevi și studenți.

Cum ar fi ca, în loc de ora de religie să trimitem elevii la muncă fizică? În clasa a 11-a sau la începutul clasei a 12-a, înainte de BAC. Plus, încă o dată prin anul 2 de facultate. Dar nu așa cum făceau comuniștii, ci contra un beneficiu. Dacă au peste 16 ani e legal să muncească vreo 6 ore pe zi.

Iar sistemul să fie ceva de genul: Primești un zece la matematică dacă mergi trei zile, după școală, câte 6 ore, să toaletezi copaci. Plus banii pe ziua aia. Dacă dezertezi înainte de cele trei zile, primești un doi și niciun ban. Sau la o măcelărie. Stai în picioare și faci carne tocată. Sau la plantat flori. Înțelegi ideea, sper. Ceva ușor, dar manual. Americanii îi zic schimbului de genul ăsta trade-off

Oricum notele se dau aiurea, deci un singur 10 dat aiurea în 4 ani de liceu nu ar face mare pagubă. Și programul ar fi opțional. Și țintești exact categoria de public cu note mici și foarte mici, care ar prefera să ia 30 de lei ca să treacă clasa.

Cred că ar deschide ochii unora dintre ei și i-ar motiva să pună mâna să învețe să facă ceva util lumii în care trăiesc, ca să nu ajungă să taie găini în Ciorogârla pentru o pâine. Că eu îmi aduc aminte că până prin anul 1 de facultate credeam că tot ce zboară să mănâncă și că mă va lua cineva să mă facă director.

 

 

Despre Lume

Lebedele din Parc

Posted by Andrei Ionita on
Lebedele din Parc

Prietenei mele îi plac foarte tare lebedele. Și mie îmi plac, considerându-le incomparabil mai gustoase decât gâștele.

Adevărul e că sunt drăguțe, mai ales că unele dintre ele sunt chiar sociabile. Atât de sociabile încât vin să-ți mănânce din mână, iar dacă le aduci pâine, ți-ai bătut joc de bucuria copilașilor de la grupa pregătitoare care se cred atractivi cu un pumn de iarbă de pe marginea lacului. Hehe, fraierușii…

Însă, deși e jumătatea lunii aprilie, lebedele n-au ajuns în parcurile din București. Și mă întrebam, oare unde se duc lebedele când se duc. Presupun că nu migrează, câtă vreme stau o vară întreagă în aceeași baltă fără să se miște. Și dacă cineva le duce într-un loc călduros pe perioada iernii, când le vor aduce înapoi.

Oricum dacă îți plac lebedele și vrei să le hrănești în liniște, îți recomand Parcul Bordei, mult mai puțin populat și mai silențios decât fratele său mai mare, Herăstrău.

Fotografia Furată de la București Optimist.