Category Archives

7 Articles

Despre Mine

4 Motive (Personale) să te trezești la 5:00 AM

Posted by Andrei Ionita on

Se fac trei săptămâni de când mă trezesc la 5 dimineața (cu excepția unor weekend-uri) și vreau să împărtășesc cu tine experiența asta. Poate chiar, dacă ai suficient zvâc, o vei lua ca pe o provocare. Uite de ce:

1. Am timp să mănânc bine. Mulți nu mănâncă dimineața pe motiv că le e greață, că nu intră, că e suficientă țigara de dimineață și alte asemenea. Până acum vreo doi ani eram unul dintre ei. Mie cică îmi era greață. Acum, după un sandviș și o cafea, sunt în stare să alerg până la serviciu.

2. Mă simt mult mai odihnit. Cum vine asta? Cum să te simți mai odihnit când dormi mai puțin? Ei bine, organismul meu nu are nevoie de atâta somn pe cât îi dădeam. Ceea ce înseamnă că, dacă adorm la 22:30 – 23:00 am, până la 05:00 am vreo 6 ore de somn în care să-mi pregătesc organismul pentru a doua zi. Iar 1/4 din zi petrecută dormind e chiar foarte mult pentru cineva care vrea să fie mare.

3. Mă simt bine cu mine. Nu știu cum acționează creierul tău, dar atunci când îmi propun o chestie și reușesc să mă țin de ea în ciuda curentului, mă simt mult mai puternic. Și parcă îmi vine să mă apuc de alte lucruri mai importante și mai depărtate de zona mea de confort.

4. Am un subiect de discuție. Ca dovadă scriu despre asta aici, pe blog, în loc să fac lucruri productive și care aduc profit 🙂

Dacă ale mele nu te-au convins, uite alte 49 de motive pentru care să te trezești înaintea soarelui. E articolul care m-a făcut pe mine să încerc lucrul ăsta.

Dimineață

Despre Mine

Primele lecții la început de „antreprenoriat”

Posted by Andrei Ionita on

Mi-am luat acum ceva vreme un angajament față de mine însumi. Acela că nu voi ieși la pensie fiind angajat, atunci când îmi dă voie legea. Voi ieși la pensie din postura de self-employed, atunci când nu voi mai putea munci sau nu-mi va mai plăcea ceea ce fac.

Apropos de self-employment, observi cât de săracă e limba română când vine vorba de valori și libertăți capitaliste? 

Ușor-ușor pașii către îndeplinirea visului prind contur. Nu atât de repede pe cât speram și pe măsură ce mă apropii de scopul meu realizez că sunt nenumărate lucruri pe care nu le-am luat în calcul, dar suficient de repede încât să mă țină motivat. Aș putea să mă plâng de taxe, de economia care nu merge sau de lipsa informațiilor și birocrație. Nu o voi face. Sunt piedici prea mici în calea mea ca să mă dau bătut din cauza lor. Și mai știu și că 90% dintre afaceri se închid în primii 5 ani de activitate. 

Dar în scurtul timp în care am tot încercat să fac lucruri frumoase, am învățat câteva lucruri de care sper să îmi aduc aminte peste 5 ani, indiferent care va fi deznodământul.

  1. Informația e cea mai importantă resursă pe care o poți avea. Ea îți deschide și noi oportunități, tot informația te ajută să treci peste piedicile de care vorbeam mai sus și, cel mai important, e o resursă pe care odată ce ai dobândit-o nu îți poate fi sustrasă.
  2. Nu vei cunoaște niciodată nevoile clienților tăi mai bine decât ei însuși. Și dacă chiar le-ai cunoaște, ei sunt cei care iau decizia finală. Tu poți doar să oferi informația pe care se bazează acea decizie.
  3. Orice decizie luată azi, se va răsfrânge asupra ta la un moment-dat, mai târziu. Nu ai cum să iei exclusiv decizii fericite, dar notează-ți motivele pentru care ai decis ceva. Va fi mai ușor să optimizezi procesul pe viitor și să rămâi motivat când iei decizii nefericite.
  4. Dacă nu poți să oferi valoare la prețul corect, mai bine nu o oferi. Vei fi văzut ca un oportunist, dispus să facă compromisuri pentru bani. Banii se cheltuie, imaginea rămâne.
  5. Orice problemă sau nedumerire ai avea, sigur există cineva care s-a mai confruntat cu asta. Internetul e o resursă extraordinară din punctul ăsta de vedere. Te ajută să găsești oameni care îți plac, sau care fac lucruri mișto și care vorbesc despre experiența lor. Ariel e exemplul meu în sensul ăsta.

Mi-ar plăcea să aud și alte idei de la oameni fericiți și motivați care fac lucruri pe cont propriu. Deci, dacă tot ai ajuns până la punctul ăsta al postării, lasă-mi un comentariu mai jos și spune-mi ceva despre experiența ta.

 

Despre Mine

Prezența la Cursuri: O strategie greșită

Posted by Andrei Ionita on
Prezența la Cursuri: O strategie greșită

Anul ăsta termin facultatea și-mi dau licența. O facultate care, din punctul actual de vedere, nu mă va ajuta la nimic. Atâta doar că mi-a deschis apetitul pentru domenii precum marketing, vânzări sau antreprenoriat. Asta datorită oamenilor din industrie care țin cursuri despre cât de mișto e meseria lor. Dar cam atât.

Și ca orice copil prost care crede că le știe pe toate, am găsit repede o explicație și o scuză ca să mă facă pe mine să mă simt bine cu atitudinea mea: Facultate de căcat! Abia acum, înainte să se termine anul al III-lea, am înțeles că strategia a fost greșită. Bine și acum.

Despre ce vorbesc? Procesul educațional e împărțit, în general, în două: Cursul și seminariile. În general, cursul e facultativ. Adică nu e chiar facultativ dacă citești regulamentele interne, dar în realitate nu stă nimeni să verifice prezența. Și chiar dacă stă, nu prea există repercursiuni în caz că nu am chef să merg la un curs. În schimb, seminariile au criterii mult mai specifice când e vorba de notare și gravitează, în proporții diferite, în jurul a trei valori: prezență, activitate, lucrare practică.

Și ceea ce fac mulți studenți, printre care și eu, este să înțeleagă că e suficient să treacă pe la seminar și să meargă la examen, eventual după o citire pe diagonală a suportului de curs. Și știi ce? Dacă te duce puțin capul, merge faza.

Doar că faza nu e chiar așa. Căci la seminar nu ai ocazia să asculți oamenii care sunt profesori, ci doar oameni care se pregătesc să ajungă profesori. Nu că n-ar fi la fel de buni, ci pur și simplu sunt într-un alt stadiu al evoluției lor profesionale. La seminar nu ai ocazia să asculți lucruri din experiența de viață a profesorului, ci frânturi din experiența academică a celui care ține seminarul. Și asta e groaznic,  căci termini facultatea cu o serie de noțiuni, dar care sunt vraiște în capul tău. Așa cum e și seminarul practic fără suportul teoretic al cursului.

Știu sigur că prin lista mea de prieteni de pe Facebook (acolo unde te rog să like & share-uiești acest articol) se află și studenți în anul 1 sau 2. Și dacă ești unul dintre ei, te rog să te gândești la asta.

Merită să de duci doar la seminarii ca să treci anul sau vrei să rămâi cu ceva din cunoștințele unor oameni care, în unele cazuri, fac o grămadă de bani din domeniul pe care îl reprezintă?

Mască de Cal

 Reclamă: 25% reducere cărți din domeniul comunicării

 

Despre Mine

Tâmpenii de spus frizerilor

Posted by Andrei Ionita on
Tâmpenii de spus frizerilor

Am încetat să mă mai amăgesc în privința frizerilor. Și cu ocazia asta nici nu mă mai simt vinovat atunci când sunt tuns în stilul bilă. Pe scurt, când te urci pe scaunul frizerului, prima întrebare pe care o auzi este Cum te tund?  Uite câteva lucruri tâmpite de spus frizerului:

Repede!

Tunsoarea iese prost. Invariabil. Îi dai frizerului dezlegare să se gândească la cafeaua și țigara pe care n-a apucat s-o fumeze mai devreme.

Frumușel!

Dacă-i spui asta, pui presiune pe frizer. Și lucrul sub presiune nu-i chiar bun. Dovadă stă faptul că rezultatul e același ca în cazul de mai sus.

Bross Pierdut

Când îi spui asta frizerului, îi dai ocazia să încerce tunsoarea aia care nu-i iese. Sau, dacă e mai slab de înger, va folosi asul său din mânecă:  Tunsoarea aia mișto pe care a văzut-o pe youtube. În realitate, arată la fel ca tunsoarea de mai sus.

 

 

 

Despre Mine

M-am hotărât să ejaculez mai rar

Posted by Andrei Ionita on
M-am hotărât să ejaculez mai rar

Oricât de greu pare de crezut, niște oameni de prin lume iau în serios problema relației dintre orgasm și productivitate. Mai multe indicii găsești înt-un articol al unui blogger pe tema managementului și leadership-ului – Dave Asprey. Alte referințe despre creșterea energiei și a stimulării creativității prin canalizarea energiei sexuale pot fi citite, tot în engleză din păcate, aici. Mai mult decât atât, pe forumuri părerile sunt împărțite.

Masturbarea

Teoria este destul de simplă: Orgasmul eliberează dopamină în creierul tău, în special ejaculările singuratice. Dopamina este un neurotransmițător responsabil, printre altele, cu starea de bine.  După ce efectul dopaminei trece, te simți mai prost, percepi calitatea vieții tale ca fiind mai mică și te concentrezi mai greu. Practic, starea de bine și productivitatea evoluează după modelul de mai jos.

 

Productiviate-Ejaculare

Ca să pară mai convingător, un adept al teoriei a creat și o formulă pentru a afla numărul de zile recomandat între ejaculări: (vârsta ta – 7)/4. Pentru 21 de ani asta înseamnă 14/4 = 3,5 zile. Sigur că nu există o confirmare științifică a acestui raport, dar pare un punct de pornire pentru ideea asta.

Totodată, cu cât îți dai drumul mai rar, cu atât lași nivelul testosteronului să crească. Asta are mai multe efecte asupra psihicului tău. În primul rând ești mai agresiv, iar agresivitatea poate fi transformată în energie productivă sau zvâc. În al doilea rând, comunici mai bine și ești mai sociabil, mai ales cu femeile, căci creierul tău face tot ce-i stă în putință pentru a scăpa de presiune și a restabili echilibrul chimicalelor care acționează asupra creierului tău.

Sexul

O altă variantă a acestei teorii este aceea că hipotalamusul, porțiunea din creier responsabilă cu lucrurile astea, face diferența dintre masturbare și sexul cu o femeie (sau mă rog). Așa că, pentru a împăca și capra și varza, maximul productivității și al satisfacției poate fi obținut făcând sex, nu prin masturbare. Desigur, și aici se aplică formula de mai sus.

Zen mode

Există și o extensie adresată experților și obsedaților de control. Faci sex, dar nu îți dai drumul decât o dată pe lună. Când ți-e lumea mai tare, te oprești, te îmbraci și zici „Draga mea, ai răbdare! Nu sunt încă în perioada aia a lunii”.

Așadar, m-am hotărât să încerc să ejaculez mai rar.

Despre Mine

Spune NU bonului fiscal!

Posted by Andrei Ionita on
Spune NU bonului fiscal!

Din când în când, te mai lovești de un mesaj prin media care te îndeamnă, ca un cetățean onorabil, să ceri bon fiscal agenților comerciali cărora le dai bani. Ete na! nu vreau! Ce-o să-mi faci?

Spre exemplu, ultimul reportaj care m-a atins era despre taximetriștii din Botoșani. Despre cum ei, taximetriștii, erau niște oameni răi și plimbau clienții la negru.

Logica mea spune așa: Mie nu-mi convine că impozitele, taxele, CAS-ul, CASS-ul și alte asemenea porcării sunt la cotele la care sunt. Nu-mi convine, nu pentru că ar fi mari, căci nu sunt mari dacă stăm să calculăm în valută (așa cum se cumpără asfaltul, medicamentele, aparatura etc.). Ci nu-mi convine pentru că nu cred că resursele respective sunt folosite eficient. Și când spun eficient, mă refer la interesul meu, individ care mai are de stat pe aici, prin România. Căci interesul pensionarilor cărora le mai lipsește o tigaie ca să voteze cu cine trebuie, cred destul de bine reprezentat.

Dar discuția nu e despre politic, ci este despre bani. Despre economie și ce înțeleg eu prin capitalism. Ori, să vină statul (ANAF) și să încerce să mă educe în vederea solicitării bonului fiscal atunci când interesul nu este al meu, mi se pare extrem de amuzant.

Ultima oară când am mers cu taxi-ul toată treaba a fost cam așa:

Domnule taximetrist, am 17 lei. Mă duceți până acasă?

Cursa ar fi făcut 9 lei, pe aparat. De asemenea, aș fi putut să îi zic că am mai puțin. Adevărul e că erau ultimii bani și mi s-a părut că în starea în care eram, alternativa e atât de nasoală încât merită să-i dau aproape dublu.

Nu am dat exemplul de mai sus ca să te conving pe tine cât de mărinimos sunt. Nu, chiar nu sunt. Însă așa funcționează economia reală. Eu am nevoie de ceva. Altcineva are acel ceva. În funcție de interesele fiecăruia și de așteptările fiecăruia, facem schimbul. Dacă nu, bună ziua!

De-aia nu înțeleg. Dacă nu este interesul meu, ca în cazul achiziției de haine să spunem, de ce aș solicita bon fiscal? De ce complotez cu statul împotriva partenerului meu (în cazul de mai sus, împotriva taximetristului). Îmi dă mie ANAF vreun procent din suma trecută prin contabilitate? Eu cred că nu. Ba, dimpotrivă, vine și întreabă de sănătate majoritatea cunoscuților care au firme. Căci le e foarte foame de bani.

Din partea mea, să fie evaziune fiscală la maximum. Să dea și să ceară fiecare cât crede că merită. Negociere. Fără bon fiscal, fără facturi, fără chitanțe, fără bani la stat. Dacă statul este atât de incompetent încât nu poate să-și adune singur taxele și impozitele, e clar că nu e suficient de competent încât să-mi satisfacă interesele.

Deci, NU! Nu solicitați bon fiscal! Ba dimpotrivă, ajutați întreprinzătorii să rămână competitivi evitând tâlhăria statului!